Inna, cantareata in voga, s-a nascut pe 16 octombrie 1986 in Mangalia, judetul Constanta.
Mangalia este un municipiu din judeţul Constanţa, aşezat aproape de extremitatea sudică a litoralului românesc. Are o populaţie de 40150 locuitori.
Oraşul Mangalia a fost declarat municipiu în anul 1995.
Istorie
Localitatea este menţionată sub numele de Pangalla sau Pancalia în portulanele genoveze din secolul al XIII-lea. Forma „Mangalia” apare prima dată în anul 1593. Asemănarea cu denumiri tătăreşti din Bugeac (Coştangalia, Şamangalia, Gioltaigalia) şi prezenţa, de multe veacuri, a unei importante comunităţi de tătari în oraş, atestă originea tătărească a denumirii. Anterior secolului al XIII-lea, localitatea apare sub numele antic de Callatis (Callata în portulanele genoveze, uneori între paranteze sub Pangalla sau Pancalia).
Callatis a fost o colonie a cetăţii greceşti Heraclea Pontica (azi Ereğli în Turcia) din secolul al VI-lea înaintea erei noastre. Portul şi jumătate din oraşul din antichitate sunt acum acoperite de ape. În ciuda inevitabilelor războaie şi schimbări de stăpâni, oraşul a prosperat timp de 1200 de ani, uneori liber, alte ori sub stăpânirile succesive ale perşilor, ale macedonenilor, ale dacilor, şi ale romanilor, deveniţi bizantini prin creştinare (timpurie aici, cum o dovedesc cercetările arheologice, începute în 1915 de Vasile Pârvan). Cetatea, însă, este distrusă odată cu năvălirea popoarelor migratoare din secolele VIII şi IX, din ea rămânând o simplă aşezare de pescari.
Este parţial reclădită în secolul XI odată cu reintrarea Dobrogei sub stăpânirea bizantină, dar este distrusă din nou în 1225, arsă de data aceasta de tătari, care îşi stabilesc aici tabăra, cresc cai şi oi şi sunt stăpânii unui mic grup de pescari greci care pescuiesc pentru ei (după cronicarul Geoffroy de Villehardouin, el însuşi relatând după unele instrucţiuni navale genoveze, limanul Mangaliei fiind pentru aceştia un adăpost). Se pare că nici regatul valaho-bulgar, nici despotatul Dobrogei, nici domnia lui Mircea cel Bătrân, nici lunga stăpânire turcească nu au schimbat această situaţie, adăugându-se doar un grup de lipoveni în secolul al XVIII-lea.
Situaţia însă se schimbă odată cu alipirea Dobrogei la România în 1878. În perioada 1890-1892 localitatea a fost populată cu colonişti de origine germană, cunoscuţi ca germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutaţi cu forţa în Germania nazistă, sub lozinca Heim ins Reich (acasă în Reich).
Mangalia devine un port modern (al doilea port maritim după Constanţa), cu vreo 3000 de locuitori permanenţi în 1938, dar care devin peste 10.000 vara, oraşul crescând rapid mulţumită plajei de la Tatlageac-Comorova, ce se întinde pe mai mulţi kilometri între capurile Schitu şi Baglaru (azi, Aurora). Mangalia a fost portul de ataş al primului submarin românesc, "Delfinul".
După al doilea război mondial, oraşul devine zonă militară de frontieră şi turismul stagnează câţiva ani. În 1954 este din nou deschis tuturor, iar începând cu 1962 oraşul intră în atenţia guvernului, devenind un important centru turistic: între pădurea Comorova şi mare sunt construite staţiunile climaterice şi de agrement Jupiter, Olimp, Neptun, Saturn, Venus şi Aurora, iar vechiul şi pitorescul oraş, tipic dobrogean, este în mare parte înlocuit de construcţii moderne, dar într-un stil funcţional ce se poate găsi oriunde în lume.
Populaţia
Populaţia grecească a părăsit definitiv Mangalia în anii 1960, profitând de posibilitatea de a se stabili în Grecia. În schimb, din 1878 încoace, numeroşi români veniţi din toate părţile ţării s-au stabilit în oraş, care număra în 2002 peste 40.000 de locuitori. La Mangalia trăieşte una dintre cele mai importante comunităţi musulmane din România. Moscheea "Esma han Sultan" este cea mai veche din ţară, fiind ridicată în anul 1525. Seminarul teologic musulman înfiinţat la Babadag în anul 1610, a fost mutat în anul 1901 la Medgidia, unde a funcţionat până în 1967.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu